by Diana Necula
Alex Sickboy a scris un articol foarte misto aici despre una dintre cele mai fascinante/socante/frumoase/dubioase tari in care am fost: Filipine!
Mai jos o poza cu un lady-boy care pazea o cusca cu un piton imens intr-o mini gradina zoo din insula Bohol! Da, era imbracat(a) intr-o rochie cu paiete!
Ma aflu de aproximativ o saptamana la Bangkok si mi-am dat seama ca inainte sa povestesc despre nebunia din acest oras ar trebui sa scriu cate ceva si despre Macau, unde am fost in urma cu cateva saptamani.
Din Hong Kong am ajuns in Macau cu barca. Drumul dureaza cam o ora si am prins o mare destul de agitata dar a fost ok pana la urma. Orasul este micut si ne-am invartit mai mult in zona centrului istoric care ne-a adus aminte de Europa. De fapt arata ca un oras european… in Asia. Cel mai amuzant este ca locuitorii nu vorbesc engleza ci portugheza (in afara de chineza). Portughezii au lasat in urma lor o mica parte din Europa care se integreaza perfect cumva cu civilizatia asiatica.
Stiam ca orasul este renumit pentru faptul ca este un Las Vegas mai micut dar, pentru ca nu ne pasioneaza jocurile de noroc, nu am fost foarte impresionati de acest lucru. Da, intradevar, luminile cazinourilor se vad frumos noaptea dar mult mai frumos ne-a parut centrul vechi.
Cateva poze:
Citeste si pe Stiletto.ro!
Cred ca voi ramane pentru totdeauna indragostita de acest oras. A facut click cu ceva din capul meu atat de puternic incat voi ramane mereu fascinata de el. Are tot ce imi pot dori de la locul unde as vrea sa locuiesc: civilizatie, plaja superba, cultura, mancare delicioasa, street markets… iar de magazine nici nu mai am cuvinte!
M-a impresionat foarte mult amabilitatea oamenilor. Ne-am pierdut intr-o seara, intr-un loc nu neaparat turistic si 2 chinezi care ne-au vazut dezorientati, nu doar ca ne-au explicat drumul dar au mers cu noi pana la destinatie. Toti se respecta reciproc, pe scara rulanta de la primul pas toti cei care nu se grabesc sa pun pe partea dreapta pentru a face loc celor care vor sa urce singuri.
Iar chinezoiacele? Sunt cele mai frumoase femei pe care le-am vazut pana acum. Arata ca niste papusi de portelan, micute si cu ten perfect. Si se imbraca genial. Cred ca intorceam capul din metru in metru dupa cate o tinuta superba. Stilul lor pare inspirat de strazile din Tokyo insa este mult mai digerabil.
Mi-a mai placut enorm modul in care se imbina cultura traditionala cu modernismul cladirilor si strazilor. Peste tot gasesti cate un templu buddhist ascuns printre zgarie-nori, cate un street market intre doua mall-uri. As spune ca Hong Kong este imbinarea perfecta dintre un oras asiatic, New York si Londra. Evident influenta englezilor isi spune cuvantul: circula pe stanga, au autobuze cu etaj iar unele strazi par copiate dupa cele din Londra.
Atractii turistice au destule insa cel mai mult mi-au placut:
Drumul cu tramvaiul care urca o panta foarte abrupta printre blocuri pana unul dintre cele mai inalte puncte din Hong Kong si vederea asupra orasului care iti taie respiratia.
Drumul cu telecabina pe deasupra insulei Lantau si The Giant Buddha.
Vederea de pe Avenue of Stars (din Kawloon) asupra insulei Hong Kong.
Templul Sik Sik Yuen Wong Tai Sin
Si… strazile
De mancare ce sa mai spun? Este delicioasa! Iar spre deosebire de Filipine nu iti este frica sa mananci street food. Ba din contra, cei mai buni noodles i-am mancat la “colt de strada”, printre tarabele de la Temple Street Night Market!
Citeste si articolul de pe Stiletto.ro!
De la Manila am zburat la Cebu, al doilea oras ca importanta din Filipine. Zborurile interne sunt ok. Am zburat cu Philippines Airlines, cu cel mai mare avion cu care am zburat vreodata (cu etaj). De sus insulele se vad genial; am fost captivata de peisajele superbe si am uitat de teama de avion. Un mare plus pentru Filipine!
Cebu, sper deosebire de Manila, are istorie. Este primul loc unde a debarcat Magellan cand a descoperit Filipine si tot aici si-a pierdut viata intr-o batalie cu Lapu Lapu, capetenia tribului cu care s-au luptat spaniolii. De aceea unele dintre principalele obiective turistice sunt: statuia lui Lapu Lapu (din insula Mactan) si mormantul lui Magellan.
La fel de aglomerat si dar mai putin poluat decat Manila, orasul Cebu (impreuna cu insula Mactan pe care se afla orasul Lapu Lapu) este plin de Jeepney-uri, Multicab (un fel de Jeepney-uri dar mai mici) si tricycle (motociclete cu un fel atas care pot transporta si 10 oameni; evident unii peste altii). Spectacolul strazii este mult mai impresionant decat in Manila. La orice pas dai de cate o Fiesta cu formatie si dansatori costumati, la orice colt de strada cate 10 copii incearca sa iti vanda diverse fructe, mancaruri, servetele, bratari s.a. plus traficul la fel de haotic.
Alte must-see-uri in Cebu sunt:
Fortareata San Perdro construita de spanioli, care dateaza din anii 1500 si este cea mai veche din Filipine.
Templul Taoist
Cebu este de asemenea si principalul punct de legatura cu cele mai frumoase insule din Filipine: Malapascua, Bohol, Camotes, Bantayan.
Citeste si articolul de pe Stiletto.ro!
Bine ati venit in tara celor 7000 de insule!
Acesta a fost primul lucru pe care l-am auzit cand am coborat din avion in Manila. Asteptam de mult timp aceasta calatorie, citisem destule pe net si auzisem si mai multe de la cunoscuti. Dar nimic nu m-a pregatit cu adevarat pentru aceasta prima experienta in Asia.
Prima destinatie: Manila, capitala tarii, care are aproape populatia Romaniei. Cum am iesit din aeroport am fost “lovita” de caldura si umezeala din atmosfera. Peste 33 de grade celsius si o senzatie de parca ai sta intr-o uscatorie de rufe. Al doilea soc: taximetristii. Cei de la aeroport nu sunt foarte amabili si iti vor cere de 5 ori pretul normal pana in oras (dar parca la Otopeni e diferit…). Trebuie sa negociezi intens cu ei sa scoti un pret bun si credeti-ma nu par deloc prietenosi! Pana la urma pornim… Aici se produce inevitabil al treilea soc de care inca nu am scapat: modul in care conduc filipinezii. Nu respecta niciun semn (nu ca ar exista prea multe) sau regula de circulatie, nu prea au semafoare, nu dau prioriate, depasesc pe stanga, pe dreapta, pe trotuar, cloxoneaza non stop si sunt destul de kamikaze.
Pe drumul spre hotel nu imi pot desprinde privirea de la peisajul plin de contraste, total diferit de tot ceea ce mai vazusem pana acum: cartiere foarte sarace, oameni zambitori, blocuri zgarie-nori, baruri “cu fete”, copii desculti care alearga printre masini cu diverse chestii de vanzare, Jeepney-uri pestrite, sosele suspendate. Traficul este groaznic si totusi masinile se misca in coloana. Ceva nou fata de Bucuresti. Sunt fascinata de transportul lor in comun: Jeepney-urile, un fel de microbuze extrem de colorate, fara ferestre si usi, decorate cu diverse accesorii: cd-uri, cruci, statuete cu Iisus, Maria sau Santo Nino (protectorul Filipinelor), jucarii, cutii de conserva, grafitti.
Hotelul la care am stat se numeste The A.Venue si se afla pe Makati Avenue din Makati District. Trebuie sa precizez ca am fost placut impresionata de hotel; foarte frumos , curat iar de la balcon puteai vedea tot cartierul.
Makati District este zona cea mai dezvoltata a Manilei. Daca vrei sa faci shopping in Filipine aici este destinatia ideala: peste 20 de mall-uri imense unde poti gasi tot ce iti doresti. Un must see este Greenbelt, un complex format din cateva cladiri cu magazine si o curte interioara foarte frumoasa, ca un fel de parc cu palmieri si restaurante.
Din pacate in Manila nu vezi prea des soarele din cauza poluarii. Si ploua destul de des. Dar nici atunci cand ploua nu scapi de temperaturile ridicate; din contra este si mai greu de suportat caldura.
Despre mancare… Recomand restaurantele de la Greenbelt. Am spus NU mancarii filipineze din Manila pentru ca nu arata cel mai apetisant. In general mancarea filipineza nu este pe gustul meu!
Mai multe poze aici!
Citeste si articolul de pe Stiletto.ro!
M-am gandit mult la un titlu potrivit pentru acest post. Inca nu l-am gasit pentru ca nu stiu exact ce cuvinte sa folosesc pentru a descrie cat de minunata este aceasta mica insula de la capatul lumii. Se numeste Malapascua (care se traduce “Craciunul cu ghinion”). Numele insa nu are nimic de a face cu acest colt de rai. Are doar 2 km lungime si mai putin de 1 k latime. Cu toate acestea aici am gasit cea mai minunata plaja pe care am vazut-o in viata mea cu cea mai calda si cristalina apa, am cunoscut cei mai prietenosi si simpatici oameni, am descoperit un restaurant cu cea mai buna mancare pe care am mancat-o vreodata si m-am simtit mai bine ca niciodata.
Tips: pentru Malapascua trebuie sa ajungi inainte in Cebu (al doilea oras ca importanta din Filipine). De aici pleaca din ora in ora autobuze spre Maya, mini portul de unde iei o barca de bambus spre insula. Trebuie sa precizez ca autobuzele nu sunt tocmai cel mai placut mijloc de transport aici. Nu au aer conditionat si circula cu toate geamurile deschise (pentru mine asta inseamna clar o raceala zdravana). Calatoria dureaza cam 4-5 ore dar daca gasesti vreun taximetrist de treaba (a se citi un taximetrist care stie sa conduca si care nu incerca sa te pacaleasca la bani) poti sa ajungi in 2-3 ore si nici nu este scump. In Maya vei gasi cu siguranta multi doritori sa te duca cu barca pana in Malapascua dar nu uita sa negociezi cu ei pentru ca intotdeauna iti vor cere la inceput un pret dublu. Calatoria cu barca dureaza cam o jumatate de ora. In privinta cazarii cred ca cel mai indicat este sa iti rezervi dinainte o camera. Noi am stat Blue Water, un resport amplasat la cativa metri de apa, pe Bounty Beach. Camerele sunt ok, apa de la dus este direct din mare, nu am avut soparle in camera, ceea ce m-a bucurat foarte mult iar cel mai bun restaurant la care am mancat vreodata se afla la cativa metri langa si se numeste: Sunsplash.
To do: noi ne-am inchiriat motociclete si am vazut toata insula asa. Drumurile sunt in unele locuri mai inguste de 1 metru si de multe ori am avut impresia ca mergem prin curtile oamenilor. Dar nimeni nu s-a uitat urat la noi; toti zambeau si ne faceau cu mana strigand: “Hello!”.
Bohol
Templul Taoist
