by Diana Necula
Dupa minunatul ceas digital de la Danish Design (din Budapesta), cu care am inceput pasiunea pentru astfel de accesorii, a urmat retro-ceasul Timex (amintire din Cebu, Filipine). Dar iata ca acum a venit vremea unui nou membru al familiei Digital: un Casio extrem de 80′ist, argintiu, cumparat din Bangkok.
I love it!
Alex Sickboy a scris un articol foarte misto aici despre una dintre cele mai fascinante/socante/frumoase/dubioase tari in care am fost: Filipine!
Mai jos o poza cu un lady-boy care pazea o cusca cu un piton imens intr-o mini gradina zoo din insula Bohol! Da, era imbracat(a) intr-o rochie cu paiete!
Filipine se poate mandri cu o colectie impresionanta de mall-uri. Pentru filipinezi a iesi in mall este sport national, dupa karaoke! In lipsa unor bulevarde cu magazine si restaurante, majoritatea populatiei isi petrece timpul in mall. Ei bine poate nu chiar majoritatea dar cu siguranta cea mai mare parte a celor care isi permit ceva mai mult decat un sac de orez.
In Manila cred ca sunt peste 70 de mall-uri, unul dintre cele mai mari din Asia de Sud-Est fiind Mall of Asia. Din pacate sunt putine cele in care chiar gasesti magazine interesante. Un must pentru shopping sunt Greenbelt (un complex alcatuit din mai multe mall-uri: Greenbelt 1, Greenbeld 2, s.a.m.d.) si Powerplant. In rest as mai recomanda Mall of Asia pentru cel mai mare ecran de IMAX din Asia.
De la Manila am zburat la Cebu, al doilea oras ca importanta din Filipine. Zborurile interne sunt ok. Am zburat cu Philippines Airlines, cu cel mai mare avion cu care am zburat vreodata (cu etaj). De sus insulele se vad genial; am fost captivata de peisajele superbe si am uitat de teama de avion. Un mare plus pentru Filipine!
Cebu, sper deosebire de Manila, are istorie. Este primul loc unde a debarcat Magellan cand a descoperit Filipine si tot aici si-a pierdut viata intr-o batalie cu Lapu Lapu, capetenia tribului cu care s-au luptat spaniolii. De aceea unele dintre principalele obiective turistice sunt: statuia lui Lapu Lapu (din insula Mactan) si mormantul lui Magellan.
La fel de aglomerat si dar mai putin poluat decat Manila, orasul Cebu (impreuna cu insula Mactan pe care se afla orasul Lapu Lapu) este plin de Jeepney-uri, Multicab (un fel de Jeepney-uri dar mai mici) si tricycle (motociclete cu un fel atas care pot transporta si 10 oameni; evident unii peste altii). Spectacolul strazii este mult mai impresionant decat in Manila. La orice pas dai de cate o Fiesta cu formatie si dansatori costumati, la orice colt de strada cate 10 copii incearca sa iti vanda diverse fructe, mancaruri, servetele, bratari s.a. plus traficul la fel de haotic.
Alte must-see-uri in Cebu sunt:
Fortareata San Perdro construita de spanioli, care dateaza din anii 1500 si este cea mai veche din Filipine.
Templul Taoist
Cebu este de asemenea si principalul punct de legatura cu cele mai frumoase insule din Filipine: Malapascua, Bohol, Camotes, Bantayan.
Citeste si articolul de pe Stiletto.ro!
Da! Sunt niste genti. Si da! Sunt niste broaste. Broaste care au fost vii candva… Ati vazut vreodata ceva mai hidos?
P.S.: Au si portofele din acelasi material. Doar cu jumatate de broasca. 
Made in the Philippines!
Bine ati venit in tara celor 7000 de insule!
Acesta a fost primul lucru pe care l-am auzit cand am coborat din avion in Manila. Asteptam de mult timp aceasta calatorie, citisem destule pe net si auzisem si mai multe de la cunoscuti. Dar nimic nu m-a pregatit cu adevarat pentru aceasta prima experienta in Asia.
Prima destinatie: Manila, capitala tarii, care are aproape populatia Romaniei. Cum am iesit din aeroport am fost “lovita” de caldura si umezeala din atmosfera. Peste 33 de grade celsius si o senzatie de parca ai sta intr-o uscatorie de rufe. Al doilea soc: taximetristii. Cei de la aeroport nu sunt foarte amabili si iti vor cere de 5 ori pretul normal pana in oras (dar parca la Otopeni e diferit…). Trebuie sa negociezi intens cu ei sa scoti un pret bun si credeti-ma nu par deloc prietenosi! Pana la urma pornim… Aici se produce inevitabil al treilea soc de care inca nu am scapat: modul in care conduc filipinezii. Nu respecta niciun semn (nu ca ar exista prea multe) sau regula de circulatie, nu prea au semafoare, nu dau prioriate, depasesc pe stanga, pe dreapta, pe trotuar, cloxoneaza non stop si sunt destul de kamikaze.
Pe drumul spre hotel nu imi pot desprinde privirea de la peisajul plin de contraste, total diferit de tot ceea ce mai vazusem pana acum: cartiere foarte sarace, oameni zambitori, blocuri zgarie-nori, baruri “cu fete”, copii desculti care alearga printre masini cu diverse chestii de vanzare, Jeepney-uri pestrite, sosele suspendate. Traficul este groaznic si totusi masinile se misca in coloana. Ceva nou fata de Bucuresti. Sunt fascinata de transportul lor in comun: Jeepney-urile, un fel de microbuze extrem de colorate, fara ferestre si usi, decorate cu diverse accesorii: cd-uri, cruci, statuete cu Iisus, Maria sau Santo Nino (protectorul Filipinelor), jucarii, cutii de conserva, grafitti.
Hotelul la care am stat se numeste The A.Venue si se afla pe Makati Avenue din Makati District. Trebuie sa precizez ca am fost placut impresionata de hotel; foarte frumos , curat iar de la balcon puteai vedea tot cartierul.
Makati District este zona cea mai dezvoltata a Manilei. Daca vrei sa faci shopping in Filipine aici este destinatia ideala: peste 20 de mall-uri imense unde poti gasi tot ce iti doresti. Un must see este Greenbelt, un complex format din cateva cladiri cu magazine si o curte interioara foarte frumoasa, ca un fel de parc cu palmieri si restaurante.
Din pacate in Manila nu vezi prea des soarele din cauza poluarii. Si ploua destul de des. Dar nici atunci cand ploua nu scapi de temperaturile ridicate; din contra este si mai greu de suportat caldura.
Despre mancare… Recomand restaurantele de la Greenbelt. Am spus NU mancarii filipineze din Manila pentru ca nu arata cel mai apetisant. In general mancarea filipineza nu este pe gustul meu!
Mai multe poze aici!
Citeste si articolul de pe Stiletto.ro!
M-am amuzat cand am vazut ca Livia chiar a scris aici despre ceea ce i-am povestit intr-o zi pe messenger. Ma aflu de cateva saptamani in Filipine si din prima clipa m-a impresionat frumusetea femeilor de aici. Salbute, mignone si cu o piele aramie superba… ai putea crede ca in sfarsit femeile sunt multumite cu felul in care arata. Dar nu este chiar asa. Mai exact toate femeile de aici isi doresc sa fie albe. Da, exact asa cum magazinele noastre sunt pline de produse care contin autobranzant iar cele mai promovate creme pe timpul verii sunt chiar acestea care ofera un bronz cat mai intens, aici nu gasesti decat produse cu efect de whitening.
Fie ca este vorba de L’Oreal, Garnier, Pond’s, Dior, Lancome sau de produse care se numesc chiar Skin White sau So White, toate promit acelasi efect: o piele alba si frumoasa. Bineinteles programele de teleshopping sunt pline de reclame la creme si pastile (?) care au efect miraculos de albire a pielii.
Rswz0sghYCw
Si in Dubai, in duty-free-ul din aeroport am gasit multe produse cu efect de albire a pielii, ba chiar am primit si cateva mostre. Bineinteles, nu le-am incercat. Imi place bronzul meu!
Intr-o zi am incercat chiar sa ii explic unei fete de aici cum europencele cheltuie destul de multi bani pe solar, pe creme cu autobronzant si se chinuie sa stea ore in sir la soare pentru a avea o piele cat mai aramie. A parut foarte socata si nu sunt sigura ca nu am parut nebuna in ochii ei.
Chiar daca nu am fost niciodata la solar, nu stau la soare ca sa ma prajesc si nu am folosit nicio crema cu autobranzant, recunosc ca imi place sa am pielea bronzata. Tu cum iti doresti sa ai pielea?
M-am gandit mult la un titlu potrivit pentru acest post. Inca nu l-am gasit pentru ca nu stiu exact ce cuvinte sa folosesc pentru a descrie cat de minunata este aceasta mica insula de la capatul lumii. Se numeste Malapascua (care se traduce “Craciunul cu ghinion”). Numele insa nu are nimic de a face cu acest colt de rai. Are doar 2 km lungime si mai putin de 1 k latime. Cu toate acestea aici am gasit cea mai minunata plaja pe care am vazut-o in viata mea cu cea mai calda si cristalina apa, am cunoscut cei mai prietenosi si simpatici oameni, am descoperit un restaurant cu cea mai buna mancare pe care am mancat-o vreodata si m-am simtit mai bine ca niciodata.
Tips: pentru Malapascua trebuie sa ajungi inainte in Cebu (al doilea oras ca importanta din Filipine). De aici pleaca din ora in ora autobuze spre Maya, mini portul de unde iei o barca de bambus spre insula. Trebuie sa precizez ca autobuzele nu sunt tocmai cel mai placut mijloc de transport aici. Nu au aer conditionat si circula cu toate geamurile deschise (pentru mine asta inseamna clar o raceala zdravana). Calatoria dureaza cam 4-5 ore dar daca gasesti vreun taximetrist de treaba (a se citi un taximetrist care stie sa conduca si care nu incerca sa te pacaleasca la bani) poti sa ajungi in 2-3 ore si nici nu este scump. In Maya vei gasi cu siguranta multi doritori sa te duca cu barca pana in Malapascua dar nu uita sa negociezi cu ei pentru ca intotdeauna iti vor cere la inceput un pret dublu. Calatoria cu barca dureaza cam o jumatate de ora. In privinta cazarii cred ca cel mai indicat este sa iti rezervi dinainte o camera. Noi am stat Blue Water, un resport amplasat la cativa metri de apa, pe Bounty Beach. Camerele sunt ok, apa de la dus este direct din mare, nu am avut soparle in camera, ceea ce m-a bucurat foarte mult iar cel mai bun restaurant la care am mancat vreodata se afla la cativa metri langa si se numeste: Sunsplash.
To do: noi ne-am inchiriat motociclete si am vazut toata insula asa. Drumurile sunt in unele locuri mai inguste de 1 metru si de multe ori am avut impresia ca mergem prin curtile oamenilor. Dar nimeni nu s-a uitat urat la noi; toti zambeau si ne faceau cu mana strigand: “Hello!”.
